Ghimbirul pentru greață: ce arată studiile

Ce este ghimbirul

Ghimbirul (Zingiber officinale) e planta din a cărei tulpină subterană, rizomul, se face condimentul pe care îl știi din bucătărie. În scop medicinal se folosește rizomul uscat, ca pudră pusă în capsule sau comprimate, ori ca tinctură.1

Ce mănânci în supă sau în ceai nu e același lucru cu ce s-a testat. NCCIH notează că majoritatea studiilor au folosit suplimente alimentare, nu alimente.2

Ce spun studiile

Răul de mișcare. E singura folosire pe care Comitetul pentru plante al Agenției Europene a Medicamentului (HMPC) o recunoaște ca „utilizare bine stabilită”: prevenirea greții și vărsăturilor din răul de mișcare, cu pudră de rizom, la adulți.1 Aceeași indicație există și ca folosire tradițională, de la 6 ani în sus.1

Aici apare o contradicție pe care e bine s-o știi. NCCIH spune că cele mai multe studii pe răul de mișcare n-au arătat că ghimbirul ajută.2 Pentru tine, asta înseamnă că ghimbirul poate merita încercat înaintea unui drum, dar fără așteptări mari.

Greața din sarcină. O meta-analiză din 2014 a adunat 12 studii randomizate, cu 1.278 de femei însărcinate. Ghimbirul a ameliorat greața mai mult decât placebo, dar n-a redus semnificativ numărul vărsăturilor. Nu a crescut riscul de avort spontan, de arsuri sau de somnolență. Autorii subliniază că studiile erau puține și de calitate scăzută.3

Recenzia Cochrane din 2015 pe greața din primele luni de sarcină, cu 41 de studii și 5.449 de femei, a fost mai rezervată: ghimbirul ar putea ajuta, dar dovezile sunt limitate și neconcordante; de fapt, nicio intervenție studiată nu are dovezi de calitate înaltă.4 NCCIH spune că ghimbirul poate ajuta la greața din sarcină.2

Greața după chimioterapie sau după operații. Nu e clar dacă ghimbirul adaugă ceva la tratamentele standard.2 Nu-l folosi în locul medicamentelor prescrise.

Folosirile tradiționale. Monografia europeană mai acceptă ghimbirul, pe baza utilizării îndelungate, pentru balonare, flatulență și crampe digestive ușoare, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare, pentru dureri articulare minore și pentru simptomele răcelii.1

Cum se folosește corect

Monografia europeană indică:1

La folosirea tradițională, dacă drumul ține mai mult de patru ore, se poate lua câte o doză nouă la fiecare patru ore, la nevoie, fără să treci de 2,5 g pe zi la adulți și adolescenți, respectiv 1,5 g pe zi la copiii de 6-12 ani.1 La tulburările digestive și la lipsa poftei de mâncare, dacă simptomele țin mai mult de două săptămâni, mergi la medic.1

Dozele sunt pentru pudra de rizom uscat. Pentru tulburările digestive, monografia mai dă tinctura 1:10, câte 1,5-3 ml de 3 ori pe zi, la adulți; tincturile din monografie sunt făcute cu alcool de 90%, lucru de știut dacă eviți alcoolul.1 Pentru ceaiul din rădăcină proaspătă, monografia nu stabilește o doză.1

Cine trebuie să-l evite

• Sarcina: monografia europeană notează că datele de la 300-1.000 de sarcini nu arată malformații și nici toxicitate pentru făt sau nou-născut, dar studiile pe animale sunt insuficiente; ca măsură de precauție, e de preferat evitarea ghimbirului în sarcină.1 NCCIH spune că suplimentele de ghimbir pot fi sigure în sarcină și recomandă discuția cu medicul înainte.2 Decizia e una de luat cu medicul tău, nu singură.
• Alăptarea: siguranța nu e stabilită, deci nu e recomandat.1
• Copiii: sub 6 ani, folosirea pentru răul de mișcare nu e stabilită; pentru celelalte folosiri, nu e recomandat sub 18 ani.1
• Persoanele alergice la ghimbir.1

Efectele adverse frecvente, la 1-10 din 100 de oameni, sunt stomacul deranjat, eructațiile, indigestia, arsurile și greața; au fost raportate și reacții alergice.1 NCCIH mai enumeră disconfortul abdominal, diareea și iritația gurii și a gâtului.2

Monografia europeană nu cunoaște interacțiuni cu medicamente.1 Dacă iei tratamente cronice, spune-i totuși medicului că iei ghimbir: NCCIH recomandă asta pentru orice plantă, pentru că unele combinații de plante și medicamente pot face rău.2