Deshidratarea la vârstnici: semnele care se văd greu

De ce se deshidratează vârstnicii mai ușor

Deshidratarea de la prea puțină băutură e frecventă la vârstnici, mai ales la cei fragili, la cei din cămine și la cei internați în spital.2 Ghidul european de nutriție clinică (ESPEN) pornește de la o regulă simplă: orice vârstnic trebuie considerat la risc și încurajat să bea suficient.2

Cauzele se adună una peste alta.2

• Setea scade. Cu vârsta, senzația de sete slăbește, iar rinichii concentrează mai greu urina.2
• Corpul are mai puțină apă. Cantitatea totală de apă din organism scade.2
• Medicamentele. Mulți vârstnici iau diuretice sau laxative, care cresc pierderile de lichide.2
• Memoria. Omul uită să bea și uită că n-a băut.2
• Toaleta. Unii beau mai puțin dinadins, ca să nu meargă des la baie sau de teama scăpărilor de urină.2
• Singurătatea. Băutul e legat de momentele cu ceilalți; când contactul social se rărește, rutina se pierde.2
• Accesul. Paharul e prea departe, omul se mișcă greu sau înghite greu.2

Miza e reală: în studiile pe vârstnici, osmolalitatea serică crescută, adică sângele prea concentrat, a fost asociată cu un risc mai mare de deces.2

De ce semnele obișnuite înșală

Pentru un adult tânăr, setea, gura uscată, urina închisă la culoare sau amețeala sunt semnale bune.3 La vârstnici, nu te poți baza pe ele.

O recenzie Cochrane a strâns datele din 24 de studii și a testat 67 de semne și teste simple față de măsurătoarea de referință din sânge.1 Concluzia: niciunul nu a fost util în mod constant.1 Cantitatea de lichide băute, densitatea și culoarea urinei, volumul de urină, pulsul, gura uscată și senzația de sete s-au dovedit nefolositoare luate separat: scapă mulți oameni deshidratați și îi etichetează greșit pe alții care sunt bine hidratați.1

Două semne au arătat ceva, dar într-un singur studiu mic: omul care nu mai bea nimic între mese și omul care spune că e obosit.1 Împreună, cele două au prins mai bine deshidratarea decât fiecare în parte.1 Nici ele nu sunt un test: sunt un motiv să fii atent.

Ghidul ESPEN spune că diagnosticul sigur e o analiză de sânge, osmolalitatea serică măsurată direct, cu pragul de peste 300 mOsm/kg.2 Dacă laboratorul nu o măsoară direct, medicul o poate estima dintr-o formulă care folosește sodiul, potasiul, glucoza și ureea.2 Și judecata clinică „din ochi” greșește des la vârstnici.2

Cât ar trebui să bea

ESPEN recomandă ca femeilor vârstnice să li se ofere cel puțin 1,6 litri de băuturi pe zi, iar bărbaților cel puțin 2 litri, dacă nu există o boală care cere altceva.2 Cifrele vin din aportul adecvat stabilit de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (2 litri pe zi la femei și 2,5 litri la bărbați, din toate sursele), presupunând că 80% din apă vine din băuturi și restul din mâncare.2

Nevoia crește pe caniculă, la efort, la febră, vărsături sau diaree.2 În schimb, la insuficiența cardiacă sau renală, medicul poate cere ca lichidele să fie limitate.2 Acolo cantitatea o stabilește el.

Nu trebuie să fie doar apă. Ghidul spune explicit că e un mit că hidratarea vine numai din apă plată: contează și apa minerală, ceaiul cald sau rece, cafeaua, laptele, sucurile, supele.2 Cafeaua nu deshidratează.2 Cea mai bună băutură e cea pe care omul chiar o bea, așa că alegerea se face după gustul lui.2

Cum îl ajuți să bea

Cantitatea care contează e cea băută, nu cea pusă pe masă. Personalul din cămine subestimează des cât beau rezidenții, iar însemnările din jurnalele de lichide sunt adesea greșite.2 Câteva obiceiuri ajută:

• pune băutura la vedere și la îndemână și oferă-i des, nu doar la mese;2
• bea împreună cu el: transformă paharul într-un moment social;3
• alege mâncare cu multă apă, cum sunt supa, pepenele sau jeleul;3
• dacă îi e teamă de drumurile la baie, ajută-l să ajungă repede acolo; renunțarea la băutură nu e soluția;2
• dacă se teme de scăpări, încearcă variante decofeinizate, dar nu sunt obligatorii.2

În cămine, ce pare să funcționeze e combinația: băuturi multe și variate, oferite des, personal atent la hidratare și ajutor prompt la toaletă.2

Soluțiile de rehidratare orală au un rol precis: înlocuiesc sărurile pierdute când omul vomită sau are diaree.23 Pentru deshidratarea venită din prea puțină băutură nu sunt indicate, la fel ca băuturile pentru sportivi: acolo e nevoie pur și simplu de mai multe lichide.2

Când devine urgență

Deshidratarea netratată se poate agrava până la șoc.3 Semnele de alarmă sunt confuzia, somnolența neobișnuită sau omul greu de trezit, respirația grea sau foarte rapidă, pielea rece și pielea, buzele sau limba albăstrui, cenușii, palide sau pătate.3 În aceste situații suni la 112 și ceri o ambulanță; nu conduce singur până la spital și ia cu tine medicamentele pe care le folosește.3

La un vârstnic deshidratat care arată rău sau nu poate bea, ghidul ESPEN prevede lichide prin perfuzie sau sub piele, la indicația medicului.2