Echinaceea: ajută la răceală sau nu?

Ce este echinaceea

Echinaceea e o plantă perenă din familia Asteraceae, rudă cu floarea-soarelui, margareta și ambrozia, originară din estul Americii de Nord.5 Specia cea mai folosită în Europa este Echinacea purpurea. Din părțile ei aeriene înflorite, culese proaspete, se obține prin presare un suc, care poate fi apoi uscat; din rădăcină se fac extracte cu alcool sau apă.12

Diferența dintre aceste preparate nu e un detaliu de etichetă. Recenzia Cochrane subliniază că produsele vândute sub numele de echinaceea diferă mult între ele, după specie, partea din plantă și felul în care sunt extrase.4 Ce s-a dovedit pentru unul nu se transferă automat la altul.

Ce spun studiile

Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), prin comitetul ei pentru plante (HMPC), a încadrat sucul presat din părțile aeriene de E. purpurea, luat pe gură, la „utilizare bine stabilită” pentru prevenția și tratamentul pe termen scurt al răcelii obișnuite. Asta înseamnă că există date publicate despre eficacitate și siguranță, nu doar tradiție. Comitetul a notat că studiile cele mai relevante, la adulți, au arătat că sucul presat, luat devreme, poate preveni răceala și îi poate ameliora simptomele mai repede decât un placebo.1

Recenzia Cochrane din 2014 e mai rezervată. Pe 24 de studii dublu-orb, cu 4.631 de participanți, autorii n-au putut combina rezultatele într-o singură cifră, pentru că preparatele erau prea diferite. La prevenție, niciunul dintre cele 12 studii analizate separat n-a găsit o diferență semnificativă statistic; o combinare făcută ulterior sugerează o scădere a riscului de răceală cu 10-20%. La tratament, doar unul din șapte studii a arătat o durată mai scurtă a răcelii. Concluzia lor: e posibil un beneficiu slab al unor produse, cu relevanță clinică discutabilă.4

NCCIH, centrul american de profil, rezumă la fel: echinaceea ar putea scădea puțin șansa de a răci, dar nu e clar dacă scurtează o răceală deja instalată.5 Serviciul public de sănătate britanic notează că există puține dovezi că suplimente ca echinaceea previn răcelile sau grăbesc vindecarea.6

Pentru rădăcină (de E. purpurea sau de E. pallida), EMA a ajuns doar la „folosire tradițională” pentru simptomele de răceală: studiile clinice existente au avut rezultate neconsecvente sau deficiențe care n-au permis concluzii ferme.23 Extern, unguentul din suc presat e recunoscut tradițional pentru răni mici, superficiale.1

Cum se folosește corect

Pentru sucul presat din planta proaspătă, monografia europeană indică, la adolescenți, adulți și vârstnici:1

Pentru tratament, începi la primele semne de răceală. Dacă simptomele durează peste 10 zile, cere sfatul medicului sau al farmacistului. Sucul uscat se dozează echivalent cu cel lichid.1

Unguentul pentru răni mici conține 10-20 g suc presat la 100 g și se aplică în strat subțire de 2-3 ori pe zi, cel mult o săptămână. Dacă rana dă semne de infecție, mergi la medic.1

Pentru produsele din rădăcină, urmează prospectul: dozele diferă de la un extract la altul, iar EMA le recomandă doar de la 12 ani în sus.23

Cine trebuie s-o evite

• Copiii sub 12 ani: monografia nu recomandă folosirea, pentru că datele sunt insuficiente.1 NCCIH notează că unii copii din studii au făcut erupții, posibil alergice, și recomandă discuția cu medicul copilului înainte.5
• Alergicii la Asteraceae: hipersensibilitatea la echinaceea sau la alte plante din familie e contraindicație. Persoanele atopice au risc de reacții severe și trebuie să întrebe medicul înainte.1
• Bolile autoimune și imunitatea scăzută: folosirea nu e recomandată în bolile sistemice progresive, bolile autoimune, imunodeficiențe, imunosupresie și bolile sistemului de globule albe. Monografia notează că o asociere cu bolile autoimune nu poate fi exclusă.1
• Sarcina și alăptarea: câteva sute de sarcini expuse n-au arătat efecte negative, dar datele sunt insuficiente, așa că EMA nu o recomandă decât la indicația medicului. Unguentul nu se aplică pe sânul unei mame care alăptează.1

Efectele adverse raportate sunt mai ales alergice: erupție, urticarie, mâncărime, umflarea feței; rar, reacții severe, inclusiv bronhospasm, angioedem și șoc anafilactic, cu frecvență necunoscută.1 NCCIH notează că cele mai frecvente efecte sunt digestive, ca durerea abdominală sau greața.5 Monografia europeană nu raportează interacțiuni, dar NCCIH menționează date contradictorii despre medicamentele metabolizate de ficat și motive teoretice de prudență cu imunosupresoarele și cafeina.15 Dacă iei orice tratament cronic, spune-i medicului.

Dacă febra crește mult sau simptomele se agravează în timpul tratamentului, oprește-te și cere sfatul medicului.1