Denumire științifică: Cuminum cyminum
Denumiri populare: Chimion, chimen roman
Chimionul este o plantă erbacee anuală din familia Apiaceae, apreciată pentru semințele sale aromate, utilizate atât în bucătărie, cât și în medicina tradițională pentru proprietățile sale digestive și carminative.
Originar din regiunea Mediteraneană și Asia de Sud, chimionul a fost folosit din Antichitate de egipteni, greci și romani ca remediu pentru probleme digestive și ca ingredient esențial în bucătăria orientală și indiană.
Caracteristici botanice și agronomice
- Familie: Apiaceae
- Tip de plantă: Anuală
- Sistem radicular: Pivotant
- Tulpină: Erectă, ramificată, înaltă de 20-50 cm
- Frunze: Fin divizate, de culoare verde deschis
- Flori: Albe sau roz, grupate în umbele
- Fructe: Achene aromate, de culoare brună
- Perioada de înflorire: Mai – iulie
- Răspândire: Regiuni temperate și subtropicale
Beneficii și utilizări
- Stimulează digestia – Ajută la combaterea balonării și crampelor abdominale.
- Are efect carminativ – Reduce acumularea gazelor intestinale.
- Îmbunătățește pofta de mâncare – Recomandat în caz de anorexie.
- Are proprietăți antibacteriene – Utilizat în infecțiile gastrointestinale.
- Susține sănătatea respiratorie – Ajută la eliminarea mucusului.
Mod de utilizare
- Infuzie – 1 linguriță de semințe la 250 ml apă clocotită, infuzată 10 minute.
- Decoct – 1 lingură de semințe la 500 ml apă, fiert 10-15 minute.
- Tinctură – Semințe macerate în alcool, utilizate pentru stimularea digestiei.
- Condiment – Utilizat în curry, preparate din carne și pâine.
Importanță agricolă și cultivare
Chimionul preferă solurile bine drenate și expunerea la soare. Se înmulțește prin semințe și este sensibil la temperaturi scăzute.
Precauții și contraindicații
Poate interacționa cu medicamente anticoagulante.
Consumul excesiv poate provoca iritații gastrointestinale.
Nu este recomandat femeilor însărcinate în cantități mari.