Chimen (Carum carvi)

Denumire științifică: Carum carvi
Denumiri populare: Chimen sălbatic, chimen de câmp

Chimenul este o plantă erbacee bienală din familia Apiaceae, apreciată pentru semințele sale aromate, utilizate atât în bucătărie, cât și în medicina tradițională pentru proprietățile sale digestive și carminative.

Folosirea chimenului datează din Antichitate, fiind utilizat de egipteni, greci și romani ca remediu pentru probleme digestive și ca ingredient aromatic în alimente și băuturi.

Caracteristici botanice și agronomice

• Familie: Apiaceae
• Tip de plantă: Bienală
• Sistem radicular: Pivotant
• Tulpină: Erectă, ramificată, înaltă de 30-80 cm
• Frunze: Fin divizate, de culoare verde intens
• Flori: Albe sau roz, grupate în umbele
• Fructe: Achene arcuite, aromate
• Perioada de înflorire: Mai – iulie
• Răspândire: Zone temperate, pajiști, margini de drum

Beneficii și utilizări

• Stimulează digestia – Ajută la combaterea balonării și crampelor abdominale.
• Are efect carminativ – Reduce acumularea gazelor intestinale.
• Îmbunătățește pofta de mâncare – Recomandat în caz de anorexie.
• Are proprietăți antibacteriene – Utilizat în infecțiile gastrointestinale.
• Susține sănătatea respiratorie – Ajută la eliminarea mucusului.

Mod de utilizare

• Infuzie – 1 linguriță de semințe la 250 ml apă clocotită, infuzată 10 minute.
• Decoct – 1 lingură de semințe la 500 ml apă, fiert 10-15 minute.
• Tinctură – Semințe macerate în alcool, utilizate pentru stimularea digestiei.
• Condiment – Utilizat în pâine, brânzeturi și preparate culinare.

Importanță agricolă și cultivare

Chimenul preferă solurile bine drenate și expunerea la soare. Se înmulțește prin semințe și este rezistent la temperaturi scăzute.

Precauții și contraindicații

• Consumul excesiv poate provoca iritații gastrointestinale.
• Nu este recomandat femeilor însărcinate în cantități mari.
• Poate interacționa cu medicamente anticoagulante.